AM TRECUT DE LA SCOLIOZA FORMA GRAVA LA CIFOSCOLIOZA FORMA GRAVA

Draga jurnalule stiu ca nu am mai vorbit de mult timp,sunt foarte suparata si am si motive,ieri am fost la medic sa luam rezultatele analizelor mele....veste proasta ,am trecut de la SCOLIOZA DORSOLOMBARA DEXTROCONVEXA FORMA GRAVA la  CIFOSCOLIOZA DORSOLOMBARA DEXTROCONVEXA FORMA GRAVA.Nu imi vine sa cred...cat va mai trece pana voi reusi sa scap de aceasta boala ingrozitoare?

Videoclipul editat de mine

CAMPANIE UMANITARA

                                          Ana-Maria Tudor are 12 ani şi suferă de scolioză dorsolombară dextroconvexă, formă gravă, care necesită de urgenţă o operaţie. Ea este aşteptată pentru operaţie la o clinică din Bonn, Germania, însă are nevoie de 15.000 de euro, bani pe care familia sa nu-i deţine şi nu-i va putea strânge decât cu ajutorul nostru. În urma materialelor apărute în ziarul nostru s-au mai strâns nişte bani, dar nu sunt suficienţi. Visul Anei-Maria de a avea o viaţă normală depinde în mare măsură de noi, cei care o putem ajuta.
Mai multe despre Ana Maria puteţi afla din „Jurnalul de aşteptare”, aşa cum şi-a numit ea blogul: http://anamariatudor.blogspot.ro/.
Cei care doresc s-o ajute pot lua legătura cu tatăl fetei, Daniel Tudor, la numărul de telefon 0743.502.849 sau pot dona direct în contul       RO26BTRLRONCRT0313454301     BANCA TRANSILVANIA.                                                                                                                                                                               

Campanie umanitară: Ana Maria vrea o copilărie normală

15.000 de euro o despart de visul ei  

---

„Acum în prag de sărbători fiecare dintre noi aşteptam daruri de la cei dragi, dar eu îmi doresc un altfel de dar sub bradul de Crăciun, acela de a scăpa de povara ce o port pe umeri de când m-am născut. Fie ca suferinţa mea să se încheie şi să fiu cu adevărat un copil fericit”. Aceste cuvinte aparţin unei fete de numai 12 ani – Ana Maria Tudor - care suferă de scolioză dorsolombară dextroconvexă, formă gravă, care necesită de urgenţă o operaţie. Recent a aflat că are şanse foarte mari să trăiască o copilărie şi o viaţă normală. A primit răspuns de la o clinică din Bonn, Germania, iar la începutul anului viitor este aşteptată pentru operaţie. Însă are nevoie de 15.000 de euro, bani pe care familia sa nu-i deţine şi nu-i va putea strânge decât cu ajutorul nostru.  

Un necaz nu vine niciodată singur

Ca şi cum nu ar fi suficient tot acest necaz, Ana Maria a fost nevoită să treacă şi prin divorţul părinţilor. După ce a obţinut custodia fetei, mama sa a lăsat-o în grijă tatălui şi a plecat în străinătate, de unde multă vreme nu au mai auzit nimic despre ea. Acum Daniel Tudor se judecă pentru obţinerea custodiei şi pentru a-i da fiicei sale o şansă, pe care mama sa i-a refuzat-o: o operaţie care să-i îndrepte coloana.

„Un copil minunat”

Diriginta fetei, Simona Bordeiu are numai cuvinte de laudă despre ea: „Este un copil minunat, un exemplu pentru colegi, lăudată de toţi profesorii. Anul acesta este prima din clasă, dar o văd din ce în ce mai obosită, mama ei vitregă îmi povesteşte că geme noaptea în somn şi că abia mai respiră, pentru că deformarea coloanei afectează şi organele interne”. 
Mai multe despre Ana Maria puteţi afla din „Jurnalul de aşteptare”, aşa cum şi-a numit ea blogul: http://anamariatudor.blogspot.ro/.
Cei care doresc s-o ajute pot lua legătura cu tatăl fetei, Daniel Tudor, la numărul de telefon 0743.502.849 sau pot dona direct în contul RO26BTRLRONCRT0313454301     BANCA TRANSILVANIA.

Un Vis De Iarna...

                                    Era o noapte linistita de decembrie. Selena impreuna cu parintii stateau la gura semineului. Dintr-o data pe pervazul exterior al ferestrei s-a zarit un fulg, un fulg alb ca spuma laptelui.Selena a sarit repede la fereastra lipindu-si nasucul de geamul rece.Era primul fulg de nea cazut din cer anul acela.Dupa el au mai indraznit si altii, parca parandu-le rau ca se desprind din inaltimile cerului.Fetita cu lacrimi in ochii a strigat:
                    -Zapada! Tati, mami maine iesim pe derdelus!
                   -Intradevar, plapuma alba de zapada  o sa acopere in aceasta noapte intreg satucul.
                               In cateva ore satul dormea sub un asternut imaculat de nea, sub acesta doar clabucii negriciosi de fum mai diminuau peisajul .Pe aceasta intindere pustie nu se putea zari nici o urma, nici un pas.Totul in jur:pe campii, pe dealuri ,parea a fi inghetat,totul parea a fi desprins dintr-o poveste.

                               Dimineata cand Selena s-a trezit si a privit pe fereastra nu ii venea sa-si creada ochilor:mantia stralucitoare era asternuta peste tot, pana si cainele ei Azorel care se afla in cusca era acoperit pe jumatate de nea.Ea s-a imbracat repede si-a luat saniuta si a pornit spre derdelus, dar mare i-a fost mirarea cand a iesit din casa iar piciorusele ei erau adancite pana la genunchi in zapada, cu toate acestea a luat-o in graba spre destinatie.

                                  Pe derdelus s-a intalnit cu toti prietenii ei care se bucurau deasemenea de prima ninsoare.S-au jucat, s-au dat cu saniuta, au facut oameni de zpada, s-au batut cu bulgarii,insa distrandu-se asa de bine nu au observat cum a trecut timpul, indata s-a facut seara si au trebuit sa o ia fiecare spre casele lor , insa au promis ca maine isi vor da intalnire din nou pe derdelus, distrandu-se la fel de copios.
Selena a ajuns acasa rosie in obrajori si cu o bucurie vizibila pe fata , strigand cu veselie si mare entuziasm:
                                -A fost ca un vis de iarna, pentru o zi care ne-a adus fericire in suflete si a inmugurit in inima noastra o mare iubire pentru regina imaculata:IARNA!!!